Peșteri

Avenul AiDeP

Dealul Secăturii, Vârciorog, Munții Pădurea Craiului

Denivelare73 m (-73 ; …)73 m(-73 ; …)

Explorare și documentare

Istoria explorărilor Cristal în Avenul AiDeP

AiDeP a început cu o deschidere mică, ascunsă sub un buștean și încărcată cu deșeuri. A devenit, în câțiva ani, un proiect în care aproape fiecare nouă etapă a cerut revenirea la aceeași restricție, lărgirea traseului și schimbarea echipei de lucru. Povestea lui se leagă de interesul Cristal pentru zona de deasupra Osoiului și pentru posibilitatea unor accese mai apropiate de galeriile îndepărtate. Această motivație a orientat căutările; o joncțiune fizică între AiDeP și Osoi nu este însă confirmată în rapoartele folosite aici.

Februarie–martie 2021: o gaură de sub un buștean devine punct de lucru

În 28 februarie 2021, după lucrările de decolmatare din Avenul Mara, George Modog a observat o gaură sub un trunchi căzut, între două doline din apropierea drumului. Relatarea îi asociază identificării pe George, Radu Abrudan, Călin Dale și Manu, adică Ștefan Dulău. Prin deschidere se vedeau doar câțiva metri, iar sticlele și gunoaiele nu lăsau încă să se ghicească amploarea viitorului aven. Numele provizoriu, „Avenul cu Buștean”, descria ceea ce se vedea la suprafață; nu trebuie confundat cu alte cavități cu denumire asemănătoare.

La 13 martie, George Modog, Călin Dale și Petre Merinu au revenit pentru deschiderea accesului. Au îndepărtat două blocuri și au scos aproximativ zece găleți de sticlă spartă din primii metri. În spatele materialului evacuat au apărut alte blocuri și un curent de aer, indiciul care a justificat continuarea lucrului. Raportul păstrează astfel împreună primele două componente ale proiectului: ecologizarea unei deschideri folosite pentru aruncarea deșeurilor și cercetarea unui gol natural încă necunoscut echipei. În apropiere a fost identificat și un al doilea aven. De aici provin numerotările „Avenul 1” și „Avenul 2” din relatările următoare; rezultatele celor două puncte nu se pot cumula ca și cum ar aparține aceleiași cavități.

Aprilie 2021: primele puțuri și sala care dă numele avenului

În 4 aprilie, mai multe echipe au lucrat în paralel la cele două avene din Dealul Secăturii. La Avenul 1, George Modog, Mirela, Petre Merinu și Dana Cozma au continuat evacuarea materialului, în timp ce Dan Pitic lucra inițial la celălalt punct. Când deschiderea a devenit promițătoare, Dan Pitic a fost chemat la Avenul 1. A trecut restricția, a mai lărgit-o și a fost urmat de George. Dincolo se succedau o treaptă, un puț mic și o galerie descendentă cu blocuri de prăbușire. Înaintarea s-a oprit deasupra unei verticale estimate la 10–12 m, pentru care era nevoie de coardă. Prima reușită nu încheia lucrul; ea schimba natura explorării, de la săpătură lângă intrare la parcurgerea unui aven cu verticale.

În 10 aprilie a revenit o echipă numeroasă, care a împărțit echiparea, explorarea și cartarea. În relatare apar, între alții, Dan Pitic, Radu Abrudan, Bogdan Oros, Zoli Olah, Răzvan Dumbravă, Ștefan Kakukk, Manu, Călin Dale, Ani Axinte și Petre Merinu. Dincolo de puțul de circa patru metri și de aproximativ 50 m de galerie descendentă, două verticale paralele ofereau direcții diferite. Zoli, Bogdan și Răzvan au lucrat pe una dintre ele, inclusiv la măsurători; Dan Pitic a echipat cealaltă și a trecut mai multe îngustări, ajungând într-o mică sală înfundată.

Momentul decisiv a venit la întoarcere. La câțiva metri sub capul puțului, Dan Pitic a remarcat o laterală cu curent de aer și a lărgit accesul. Urmat de Radu, Bogdan și George, a ajuns la o diaclază și la un nou puț, estimat atunci la 12–13 m. Trecerea capului strâmt a dus într-o sală în formă de clopot, iar exclamația spontană a exploratorului a rămas în numele AiDeP. Dincolo de sală se contura un meandru nou, din nou prea îngust pentru continuarea imediată. Numele păstrează entuziasmul momentului; rapoartele arată însă câtă muncă de deschidere și echipare îl făcuse posibil.

În tabăra din 16–18 aprilie, explorarea s-a organizat pe mai multe fronturi. La 17 aprilie, Bogdan Oros și Ștefan Babătă au refăcut echipări, Andreea Alb, Vlad Silaghi și Răzvan Dumbravă au lucrat la cartare, iar Dan Pitic și Dan Bulzan au atacat restricția din continuarea puțului sălii. După lărgirea unui meandru, Andreea a verificat trecerea, iar Dan Pitic a depășit un pasaj triunghiular și a văzut următoarea verticală. În 18 aprilie, Dan Pitic, Daniel Tuns și George Modog au continuat: au lărgit accesul, au coborât un puț în trepte și au ajuns într-un spațiu cu depuneri albe pe perete, apoi la încă o verticală. Coarda disponibilă nu a mai fost suficientă pentru continuare. Adâncimea era apreciată în acea etapă la aproximativ −60 m, o estimare de explorare care urma să fie verificată topografic.

Mai 2021–2023: munca de la capăt și îmbunătățirea accesului

La 15 mai, Dan Pitic, Dan Bulzan, Zoli Olah și George Modog au revenit, cu sprijinul lui Călin Dale la exterior. Dan Pitic și Dan Bulzan au lucrat în adâncime la lărgire și echipare, inclusiv la înlocuirea unei corzi prea scurte și la îmbunătățirea fracționărilor. Zoli și George au lărgit pasajele superioare. O laterală de pe traseu nu a oferit continuarea sperată; în baza următorului puț apărea însă un pasaj orizontal foarte strâmt, care cerea alte ture. Retragerea cu echipamentul greu dura mult. Rapoartele explică astfel de ce lărgirea traseului de acces era parte integrantă a explorării: fără ea, fiecare transport și fiecare schimb de echipă limitau timpul efectiv de lucru în terminus.

În 26 iunie, în cadrul taberei din zona Osoi, Dan Pitic și Petre Lupșea au continuat lărgirea din capăt, avansând aproximativ doi metri după numeroase intervenții. Răzvan Dumbravă și Dan Moldovan au cartat de la puțul sălii până în partea inferioară a avenului. Măsurătorile confirmau coborârea dincolo de −60 m și schimbarea direcției galeriei, întoarsă față de orientarea de la intrare. Ecoul și curentul de aer susțineau interesul echipei, dar continuarea rămânea strâmtă.

Relatarea retrospectivă a clubului amintește lucrări și un terminus atins în 2022, fără să permită datarea fiecărei intervenții. În 2023, documentația devine din nou mai precisă. La 27 mai, Răzvan Dumbravă și Ionuț Haș au lucrat în meandrul final, în condiții de ventilație slabă. În noaptea de 30 iunie, cei doi au revenit și au înaintat aproximativ 3–4 m. La 1 iulie, Dan Pitic și Alice Nemeș au preluat lucrul și au mai câștigat aproximativ doi metri; meandrul părea să înceapă să coboare. Schimbul de echipe a legat două ture într-un singur efort de depășire a aceleiași bariere. Ecoul lăsa speranțe, însă dimensiunea spațiului de dincolo nu putea fi stabilită înainte de trecere.

Decembrie 2024–ianuarie 2025: deschiderea continuării și coborârea la −73 m

În 14 decembrie 2024, Ionuț Haș și Răzvan Dumbravă au revenit în aven. Raportul lui Ionuț descrie aproximativ trei metri câștigați în meandrul terminal, cu evacuarea materialului înapoi prin spațiul îngust. Un bloc suspendat a oprit lucrul seara. Diferența dintre frigul de afară și temperatura de aproximativ 10–11°C din subteran, precum și curentul ascendent observat, fac parte din condițiile concrete în care s-a desfășurat tura; ele nu constituiau singure dovada unei săli de mari dimensiuni.

La 30 decembrie, efortul s-a extins la întregul traseu. Ionuț și Răzvan au lucrat în terminus; George Modog și Manu au lărgit pasajele de acces; Daniel Gal și Abril Montes de Oca au îmbunătățit echiparea. A fost amenajată și o trecere mai directă înaintea Sălii AiDeP. După plecarea unei părți a echipei, George s-a alăturat lucrului din capăt. Blocul a fost depășit, s-au evacuat alte pietre și s-au câștigat aproximativ doi metri. Dincolo se întrevedea un puț, încă necoborât. Răzvan a refăcut totodată măsurători în sectoare cu neclarități, legând progresul de actualizarea hărții. Ultimii membri au ieșit târziu, după o zi în care rezultatul depindea de toate aceste sarcini complementare.

În 18 ianuarie 2025, Răzvan Dumbravă, Ionuț Haș și George Modog au reușit trecerea. După lărgirea finală, Ionuț a coborât un puț oval de aproximativ șase metri, închis la bază. O fereastră aflată mai sus în perete a permis însă accesul spre o a doua verticală. După lărgire și echipare, echipa a ajuns într-o sală ceva mai mare decât Sala AiDeP, cu cea mai lungă dimensiune sub zece metri. Spațiul era mai modest decât sugerase ecoul, iar noroiul și vizibilitatea redusă îngreunau măsurătorile. Răzvan și Ionuț au cartat noul sector. Un alt meandru strâmt prelungea din nou lista de întrebări, dar rezultatul major era confirmat: două puțuri noi și adâncimea de −73 m, anunțată de club la 19 ianuarie și reprezentată în topografia din 2025.

Documentarea tridimensională și lucrările din 2026

În decembrie 2025, clubul a prezentat și scanarea LiDAR realizată cu MANDEYE Mission Recorder Caver, însoțită de un model 3D accesibil online. AiDeP putea fi urmărit astfel nu numai pe plan și profil, ci și ca succesiune spațială de puțuri și meandre. Este o nouă formă de documentare a explorării, distinctă de descoperirea unor galerii suplimentare.

Centralizatorul din 10 ianuarie 2026 îi consemnează pe Răzvan Dumbravă, Ionuț Haș și Zoli Bagosi la decolmatarea terminusului. Pasajul a fost lărgit și Ionuț a trecut, însă înregistrarea nu oferă măsurători din care să rezulte o nouă adâncime. În raportul datat în interior 17 octombrie 2026, Ionuț relatează că David Fazecaș și Tamas au parcurs avenul până în terminus și au filmat zona. Ei au confirmat din nou ecoul și restricția care cere continuarea lucrărilor. Numele fișierului începe cu 3 octombrie, dar aici este folosită data din corpul raportului. Până la acest reper documentar, −73 m rămâne adâncimea confirmată în materialele consultate. Istoria AiDeP continuă prin aceeași răbdare cu care a început: deschiderea unui pasaj, verificarea lui și revenirea cu o echipă pregătită pentru următorul obstacol.

Sursele istoricului narativ

Au fost consultate și rapoartele integrale de George Modog pentru 15 mai 2021, 30 decembrie 2024 și 18 ianuarie 2025, raportul de Ionuț Haș pentru 14 decembrie 2024, retrospectivele clubului despre mai–iulie 2023, centralizatorul 2026 și raportul Word datat în corp 17 octombrie 2026. Detaliile acestor documente completează cronologia și sursele păstrate mai jos în fișă.

În Dealul Secăturii, în zona Vârciorog–Osoi, o mică deschidere în care fuseseră aruncate deșeuri a devenit unul dintre proiectele de explorare de durată ale Clubului de Speologie Cristal Oradea. AiDeP înseamnă o succesiune de puțuri, meandre înguste și restricții depășite prin muncă în echipă. La începutul anului 2025, explorarea și topografia documentau o coborâre până la −73 m.

De la explorarea Osoiului la un nou aven

Căutările de la suprafață au fost stimulate de cartarea și observarea direcției de dezvoltare a galeriilor greu accesibile din Peștera Osoi. Aceasta este motivația proiectului, nu dovada unei joncțiuni: sursele consultate nu confirmă o legătură fizică între AiDeP și Osoi.

Rapoartele din 2021 folosesc și denumirile „Avenul 1 de la Secătura” sau „Peștera de la Secătura”. Nu trebuie confundat cu avenul vecin, numerotat 2 în aceleași relatări, și nici cu alte peșteri numite Secătura. Pentru identificarea istorică sunt urmărite relatarea, echipele și succesiunea lucrărilor, nu doar numele provizoriu.

Istoricul explorărilor Cristal

2021 – identificare, ecologizare și deschiderea primelor verticale

La 28 februarie 2021, în timpul unei ture de lucru la Mara, este observată o deschidere între două doline, parțial blocată de un buștean. Relatarea lui George Modog o descrie ca pe un punct care merită cercetat. La 13 martie, George Modog, Călin Dale și Petre Merinu lărgesc accesul și scot deșeuri, în special sticlă spartă. Printre blocuri este identificată continuarea, semnalată și de curentul de aer.

La 4 aprilie, echipa lucrează în cele două avene apropiate. În Avenul 1, George Modog și colegii scot materialul de umplutură, iar Dan Pitic depășește restricția. Sunt explorate spații mai largi și primele verticale; înaintarea se oprește deasupra unui puț care necesită echipare. Alte ture de explorare, derocare și echipare sunt documentate în aprilie, mai și iunie. Efortul este colectiv, iar succesiunea rapoartelor arată contribuțiile diferitelor echipe.

2022–2024 – lucrul în terminus

Postarea de bilanț din ianuarie 2025 reconstituie etapele intermediare: după puțul care a dat numele avenului, Dan Pitic continuă printr-un meandru îngust; o sală și o scurgere parietală par să închidă înaintarea, dar insistența permite depășirea obstacolului. Urmează o nouă diaclază, un puț și un meandru foarte strâmt, ajuns punct de oprire în 2022.

Rapoartele din 2023 confirmă continuarea derocării. În 27 mai este consemnat lucrul în terminus, iar la sfârșitul lui iunie și începutul lui iulie lucrează succesiv echipele Răzvan Dumbravă–Ionuț Haș și Dan Pitic–Alice Nemeș. Într-una dintre ture este raportată o înaintare de aproximativ un metru liniar și necesitatea continuării lucrărilor. Aceste rezultate mici, acumulate în timp, pregătesc depășirea următoarei restricții.

2025 – trecerea la −73 m și documentare 3D

În weekendul dinaintea postării din 19 ianuarie 2025, restricția este depășită și sunt explorate încă două puțuri. Clubul anunță atingerea cotei −73 m, cu oprire într-un meandru care continuă să dea speranțe. Textul menționează perseverența lui Ionuț Haș și contribuțiile unor echipe formate, în etape diferite, din Răzvan Dumbravă, Dan Pitic, Alice Nemeș, Daniel Gal, Abril Montes de Oca, George Modog și Manu Dulău, precum și participarea lui David Fazecaș la ultimele ture.

Topografia 2021–2025 este prelucrată de Răzvan Dumbravă și poartă creditul Clubului de Speologie Cristal Oradea. În decembrie 2025, clubul prezintă și datele LiDAR MANDEYE, printr-un vizualizator online care permite analiza și parcurgerea virtuală a norului de puncte.

2026 – un proiect încă activ

Centralizatorul din 2026 consemnează, la 10 ianuarie, o tură cu Răzvan Dumbravă, Ionuț Haș și Zoli Bagosi: lărgire în terminus și trecerea lui Ionuț dincolo de restricție. Documentul nu oferă o nouă cotă topografică, de aceea rezultatul nu este convertit într-o denivelare presupusă.

Raportul datat în interior la 17 octombrie 2026 menționează recunoaștere în terminusul AiDeP, într-o ieșire care a inclus Mara și un nou punct de lucru din apropiere. Numele fișierului începe cu 3 octombrie; neconcordanța este păstrată în evidența documentară și nu este ascunsă prin alegerea unei date noi.

Caracteristici și stadiul documentării

Descrierile de teren conturează un aven cu verticale succesive, pasaje înguste, meandre și zone de blocuri. Restricțiile, manevrele de echipare și lucrul prelungit în spații limitate sunt elemente recurente ale proiectului. Acestea explică de ce progresul a fost realizat în numeroase ture, prin echipe care au alternat explorarea, lărgirea pasajelor și topografia.

Cota −73 m este cea susținută de postarea și reprezentarea topografică din 2025. Lungimea totală, extensia și altitudinile nu sunt prezentate aici ca valori măsurate, deoarece materialele verificate pentru această fișă nu permit confirmarea lor. Situația terminusului este cea descrisă în rapoartele datate, nu o garanție a stării actuale a echipării.

Topografie, fotografii și explorare virtuală

Topografia Avenului AiDeP 2021–2025, Clubul de Speologie Cristal Oradea

Avenul AiDeP – reprezentare topografică 2021–2025; prelucrare Răzvan Dumbravă. © Clubul de Speologie Cristal Oradea, 2025.

Galeria reunește fotografii originale din arhiva postării Cristal din 19 ianuarie 2025. Ele ilustrează pasaje, echipări, activitatea echipelor și topografia proiectului; postarea include și imagini din etapele precedente, astfel încât data publicării nu este atribuită automat fiecărei fotografii. Autorii individuali ai fotografiilor nu sunt precizați în textul acelei postări.

Topografie 2021–2025: Răzvan Dumbravă, Dan Pitic, Ionuț Haș, George Modog, Daniel Gal, Abril Montes de Oca, Dan Moldovan, Ștefan Vasile Varga, Andreea Alb și Vlad Silaghi. Prelucrare 2025: Răzvan Dumbravă. © 2025 Clubul de Speologie Cristal Oradea. Lista este transcrisă de pe planșa originală, păstrată în galerie.

Explorează vizualizatorul LiDAR 3D AiDeP

Surse și rapoarte

Documentare actualizată până la 23 octombrie 2026, din rapoartele și arhivele furnizate de club. Descoperirile și rezultatele sunt atribuite etapelor și echipelor consemnate în surse.