← Toate peșterile

Peșteri

Avenul Nelu Fetilă

Dealul Stâlpului, zona Roșia–Albioara–Răcaș, Munții Pădurea Craiului

  • Denivelare175 m (-175 ; …)
Explorare și documentare

Regăsirea Avenului Nelu Fetilă este una dintre poveștile de perseverență ale Clubului Cristal: ani de căutări în Dealul Stâlpului, o intrare colmatată redeschisă în 2022 și, apoi, restricții depășite care au dus explorarea spre aproximativ −175 m în februarie 2024. Este un proiect în care istoria vechilor explorări, recartarea și noile descoperiri trebuie privite împreună.

Descoperirea inițială și regăsirea sunt etape diferite

Conform istoricului publicat de Cristal la 29 ianuarie 2024, avenul a fost descoperit în august 1981 de C. Popa și M. Sântămărian, din CSER Cluj. Cartarea până la terminusul din septembrie 1982 este atribuită lui C. Popa, D. Moldovan, I. Pall și T. Botezan. Clubul Cristal nu revendică această descoperire inițială: contribuția sa recentă este regăsirea intrării, redeschiderea accesului, recartarea și continuarea explorării.

Intrarea ajunsese colmatată, iar identificarea ei pe teren era dificilă. Arhiva conține și identificări greșite: un raport din 2006, etichetat atunci „Nelu Fetilă”, include ulterior o notă explicită că nu era acest aven și că regăsirea confirmată a avut loc abia în iunie 2022. Acel episod nu este folosit aici drept explorare a avenului autentic.

Istoricul explorărilor Cristal

Căutările de dinaintea anului 2022

Istoricul clubului menționează că Dan Pitic a inițiat căutări încă dinainte de anul 2000. După 2018, Răzvan Dumbravă coordonează o căutare sistematică, cu peste 30 de ture în zona de interes și participarea mai multor membri Cristal. Dan Moldovan, implicat în explorările și topografia din anii ’80, sprijină localizarea. Hărțile traseelor de căutare și confruntarea descrierilor vechi cu terenul au contat în alegerea punctului de lucru.

2022 – redeschiderea intrării și recartarea

În primăvara lui 2022 sunt începute săpături în punctul care corespundea cel mai bine descrierilor istorice. Echipele revin, uneori alternând cu alte puncte de lucru. Postarea de istoric îi menționează pe Răzvan Dumbravă, Dan Pitic, Daniel Tuns, Dan Bulzan, Ionuț Haș, Daniel Gal și Alina Pitic.

La tabăra de primăvară de la Preguz, în iunie 2022, Răzvan Dumbravă, Ionuț Haș și Daniel Gal identifică intrarea și după continuarea săpăturilor și a verificărilor avenul este deschis. Dan Pitic realizează apoi o tură de derocare; urmează reintrarea în aven după aproape patru decenii. Proiectul beneficiază de un grant al Federației Române de Speologie.

Lucrările în terminus, realizate de Dan Pitic, Ionuț Haș și Dan Paul Bulzan, aduc o nouă verticală de aproximativ 6 m. Răzvan Dumbravă, George Modog și Daniel Tuns recartează avenul. Noile valori nu coincid cu cele istorice: terminusul vechi este repoziționat la aproximativ −76 m, iar stadiul după continuare este indicat la −82 m. Diferența este una de măsurare și de stadiu al explorării, nu o pierdere de galerii.

2023 – meandrul strâmt și ecoul care promitea continuare

Ionuț Haș și Răzvan Dumbravă continuă derocarea în meandrul terminal. În iunie, o tură de aproape 12 ore, cu participarea lui Daniel Tuns, este descrisă ca dificilă, dar încurajatoare prin ecoul tot mai clar din continuare. Este recartată și porțiunea dinspre exterior, pentru a îmbunătăți baza topografică a proiectului.

Ianuarie 2024 – dincolo de −82 m

La 20 ianuarie, Ionuț Haș și Răzvan Dumbravă finalizează derocarea unui meandru de aproximativ 8 m și deschid accesul către o nouă verticală. În următorul weekend, echipa formată din Răzvan Dumbravă, Ionuț Haș, Daniel Gal și Abril Montes de Oca continuă explorarea. Sunt coborâte mai multe puțuri, iar înaintarea este oprită de lipsa corzii, cu spațiu vizibil în continuare. Postarea din 29 ianuarie anunță apropierea de −150 m.

Februarie 2024 – aproximativ −175 m

La tura din 10 februarie, relatată în postarea din 12 februarie, Ionuț Haș și Răzvan Dumbravă continuă în condiții umede, cu infiltrații permanente. Sunt lărgite restricții și coborâte noi puțuri, până la un meandru sau o diaclază în care se aude apă. Estimarea publicată pentru terminus este de aproximativ −175 m.

Schița lui Răzvan Dumbravă, datată 10 februarie 2024 și păstrată în galerie, precizează explicit că desenul este informativ, nu este la scară, iar adâncimile puțurilor sunt estimate și trebuie verificate prin topografie. Din acest motiv, cifra de 175 m este prezentată ca reper estimativ al explorării, fără a fi transformată într-o valoare tehnică exactă în câmpurile fișei.

Reveniri ulterioare

Arhiva păstrează și alte ture de derocare, inclusiv o înregistrare din iunie 2024. Ele arată continuitatea proiectului după anunțurile principale. Fișa nu atribuie o nouă denivelare acestor ture fără o măsurătoare sau un bilanț care să o confirme.

Caracteristici și rezultate

Avenul este dominat de verticale succesive și restricții care fragmentează înaintarea. Explorarea a cerut atât lărgirea pasajelor, cât și reevaluarea echipării. Succesiunea datelor istorice, a recartării din 2022 și a estimărilor din 2024 arată de ce fiecare cifră trebuie însoțită de dată și metodă. Obiectivul nu este prezentat printr-un clasament presupus actual, ci prin rezultatele documentate ale echipelor.

Fotografii și documentație grafică

Fotografii originale din postările Cristal din 29 ianuarie și 12 februarie 2024; prima postare include și imagini istorice ale căutărilor. Creditul fotografic consemnat: Răzvan Dumbravă, Dan Bulzan și Ionuț Haș. Schiță informativă de echipare: Răzvan Dumbravă, 10.02.2024; nu este la scară, cotele sunt estimative.

Surse și rapoarte

Documentare până la 23 octombrie 2026. Datele și rezultatele sunt raportate la documentele citate, fără extrapolarea cotelor sau transformarea ipotezelor în joncțiuni confirmate.

Galerie foto